dintr-o colibă în alta

Încă din tinereţe. Efrem [Podduev] tot auzise un lucru pe care, de altfel, îl ştia şi el prea bine: că ei, tinerii, cresc mai deştepţi decât bătrânii. Bătrânii mureau fără să fi ajuns vreodată până în oraş, se temeau, pe când Efrem la treisprezece ani călărea, trăgea cu puşca, iar până în cincizeci pipăise toată ţara ca pe-o muiere. Dar iată că acum, umblând prin salon, îşi amintea cum mureau ăi vechi din aşezarea lor de pe Kama — fie ei ruşi, sau tătari, sau votiaci. Nu se umflau în pene, nu se zbăteau, nu se lăudau că n-or să moară — toţi îşi primeau moartea liniştiţi. Nu numai că nu-şi amânau socotelile, ci se pregăteau pe îndelete şi din timp, lăsau vorbă cine să ia iapa, cine — mânzul, cui să-i rămână cojocul, cui cizmele. Apoi se duceau uşuraţi, de parcă n-ar fi făcut decât să se mute în altă colibă. Pe nici unul dintre ei nu i-ai fi putut speria cu cancerul. De altfel, pe-acolo, n-avea nimeni cancer.

Iar aici, la clinică, vezi câte unul cu perna de oxigen la gură, abia-şi mai mişcă ochii, dar cu limba tot mai susţine sus şi tare: n-am să mor! n-am cancer!

Astfel tot umbla Podduev făcând să scârţâie, zile şi zile în şir, duşumelele vechi, dar nu reuşea deloc să se dumirească în ce fel ar trebui întâmpinată moartea. .

.

Alexandr Soljenițîn – Pavilionul canceroșilor . . . . . .

ID

Citind lucruri pe care le-am scris mai demult, mă-ntreb, precum scepticu’ din poveste, de ce-ar fi fost cândva o minte acolo. Poate că nu. Un prieten îmi spunea azi că e important să îţi ştii identitatea. O fi, dacă ai vreuna… Curios, mă gândesc, căci capătă substanţă numai pe măsură ce o cauţi. Identitatea aia.

.

.

.

.

.

.

.

să știi în sinea ta

— Încerc să citesc cât mai mult, spunea Diomka, până mai e timp. Aş vrea să intru la universitate.
— Asta-i bine. Numai să ţii cont de faptul că învăţătura nu te face mai deştept.
(Ce-l învaţă pe copil, Roadeoase ăsta!)
— Cum adică, nu te face mai deştept?
— Uite-aşa.
— Păi, ce te face mai deştept?
— Viaţa.
Diomka tăcu o vreme, apoi răspunse:
— Nu sunt de acord.
— Aveam în unitate un comisar, îl chema Paşkin, el zicea mereu: învăţătura nu te face mai deştept. Şi nici gradul. E câte unul care, când i se dă o steluţă în plus, crede că s-a mai deşteptat. Ei bine — nu.
— Şi asta ce înseamnă — că nu trebuie să înveţi? Nu sunt de acord.
— Cine-a zis că nu trebuie? Învaţă. Atâta doar că, în sinea ta, trebuie să ştii — nu asta înseamnă deşteptăciune..

.
Alexandr Soljenițîn – Pavilionul canceroșilor
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

pentru uz extern cu folos intern

.

.

.

.

.

topârceanu

.

.

.

.

graşi, somnoroşi, scriitori şi beţivi

DSCF0003

.
.

DSCF0007
.
.

DSCF0030
.
.

DSCF0035
.
.

DSCF0042

europenii

— De unde e?
— Din Noua Zeelandă, răspunse Prabaker.
— Noua Zeelandă?
— Da. Noua Zeelandă. În Europa.
— Sunt bani mulţi în Noua Zeelandă?
— Da, da. Toţi sunt bogaţi acolo, numai albi.
— Da’ el vorbeşte marathi?
— Nu.
— Hindi?
— Nu. Numai engleză.
— Numai engleză?
— Da.
— De ce?
— Nu se vorbeşte hindi la el în ţară.
— Nu se vorbeşte hindi la ei?
— Nu.
— Nici marathi? Nici hindi?
— Nu. Numai engleză.
— Doamne sfinte! Bietul prost.
— Da.
— Câţi ani are?
— Treizeci.
— Arată mai bătrân.
— Toţi arată mai bătrâni. Toţi europenii arată mai bătrâni şi mai nervoşi decât sunt. E o chestie de-a albilor.
— E însurat?
— Nu.
— Neînsurat? Treizeci de ani şi neînsurat? Care-i problema lui?
— E european. Mulţi dintre ei se însoară abia la bătrâneţe.
— Asta-i o tâmpenie.
— Da.
— Şi ce serviciu are?
— Este profesor.
— E bine profesor.
— Da.
— Are mamă şi tată?
— Da.
— Şi unde sunt?
— La el acasă. În Noua Zeelandă.
— Păi de ce nu e cu ei?
— Călătoreşte. Vrea să vadă toată lumea.
— De ce?
— Aşa fac europenii. Muncesc o vreme şi pe urmă călătoresc un timp, încoace şi-ncolo, fără familie, până îmbătrânesc, după care se căsătoresc şi se fac oameni serioşi.
— Asta-i o tâmpenie.
— Da.
— Tre’ să se simtă tare singur fără mămica şi tăticul lui, fără soţie şi copii.
— Da. Dar europenilor nu le pasă. Sunt obişnuiţi să fie singuri.
.
Gregory David Robersts — Shantaram

.

shantaram
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

  • Amintirea_ta_e_o_casa-C1-C4
  • blacksquare5
  • eu nu mă promovez pe mine ci conceptul de eu
  • blacksquare5
  • blacksquare5
  • Alătură-te altor 20 de urmăritori