unul dintre noi, primu’

va deschide uşa

oceanului

şi va păşi pescăruş

în camera cu

zădărnicii

.

.

.

.

.

.

.

frica

cu propria-ţi gură

mănâncă din tine

vizuină de iarnă

.

.

.

.

.

.

.

viaţa este un construct demn de un umor

negru

proşti suntem noi, că nu reuşim să-i vedem umoru’, i-l vedem numai pe negru

.

.

.

.

.

.

şi… ce ar fi esenţa

fără derizoriu’

ei

?

.

.

.

.

–

tu mişti mâinile alea

de parc-ai desena
lebede mândre
pe lac
pe dedesubt
câte una
curenţii din mine-n
adâncuri
le trag
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

viaţa

spirit şi materie

fecală

.

am un sentiment

de carne

mă aplec

mă deschid

să mănânc

din stomac

ce-am ciugulit

ce-am înghiţit

nemestecat

când tu povesteai

cireşe de mai

.

.

.

.

.

.

.

eşti o proastă

creştere

a gândului

că te

polenizez

.

.

.

.

.

.

.

sunt beat

şi dorm pişat

pe mine

în şanţul decadent

al ridurilor

mele

.

.

.

.

.

la mine, în parisul sufletului

e senin.

sunt înainte de a-l începe pe nu ştiu ce, sunt după nu ştiu cum. am o teamă cuminte, o teamă care nu mă sufocă, ci doar mă ridică deasupra oraşului, a frumoaselor… puncte.

.