„Linişte de ceară” pe muzică de vers

Luni, 7 septembrie, la sediul central „Mihail Sadoveanu” al Bibliotecii Metropolitane, continuând seria năvalnică (pentru unii, chiar năucitoare) a cărţilor publicate una după alta în ultimii cinci ani, Constantin Kapitza şi-a lansat volumul de versuri „Linişte de ceară”. Moment de maturitate poetică, pagini cu o scriitură bine definită, fără ezitări stilistice, bine centrată în metaforă, provocând cititorul la travaliul savuros al lecturii.

Ne întâlnim cu un poet care, abuzând, parcă, de talent, defilează cu toate emoţiile condiţiei de a fi om. Constantin Kapitza pune pe taraba literaturii o ofertă valabilă, livrează un mesaj poetic cu forţa lui „oricând” în haina lui „acum”.

Este o poezie a timpului nostru, reinventând frumosul într-o altă nouă spusă. Este o poezie ale căror cuvinte cântă din muzica unui eu de tumult:
Când cuvintele mele nu se mai iubeau
deveneau imposibile, se ciocneau
şi ca roţile fântânilor
cântau toate deodată.

Un comentariu

Comments RSS TrackBack Identifier URI