și de-un articol penibil de veninos, cel scris la moartea lui sergiu nicolaescu, cea mai nostimă ipoteză ever pe care am auzit-o e că ctp a iubit-o în secret pe dana, soția lui sergiu. numai așa ți-ai putea explica comportamentul boului.
despre decizia bisericii ortodoxe române de a nu-i face slujbă în caz că este incinerat n-am auzit nicio ipoteză, ci doar o întrebare: ce nevoie mai avem de ei?
.
.
.
.
.
.
.
17 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Flagrante delicto 
Oh. Şi eu care-l comparam pe Sergiu Nicolaescu cu Kubrik…
Noroc că s-a găsit CTP-ul să mă lumineze…
Ce-a vrut ? A vrut să contrabalanseze…ce ?
dumnezeu mare știe ce, deși, vorba lui gigi becali, ”ăsta și lui dumnezeu i-ar explica unde-a greșit” (citat din memorie)
Becali is wrong 😀 CTP-ul se crede un soi de Dumnezeu, mă-ndoiesc că îi dă prin minte să-şi explice ceva…
oricât aș fi de enervat de toată chestia, dă-mi voie să râd la gluma asta a ta, așa de bună 😆
Acu’ pe bune : ce naiba a făcut acolo ? A contracarat -aşa o fi vrut, cred- un exces cu un alt fel de exces, n-a ţinut cont de nimic în niciun context, doar a scuipat venit. Mare „jmecherie”… ăăă… intelectuală… Hai că tac. Şi admit că m-a ‘nervat şi pe mine.
n-am vrut să discut de ce e o porcărie ce a făcut, mi s-a părut prea evident. nu simt decât nevoia să-l înjur pe cinefilul de doi lei
Eu nu pot să-njur căci sunt o doamnă :))))))
Mă duc mai bine să citesc ceva ce-mi place. 🙂
dă-l naibii de citit, cartea prostește. uite-l pe ctp, tembelul, dup-o profesională făcută-n zeci de ani la jurnalism!
Mie-mi place ctp-ul. Foloseşte cuvinte pe care nu le cunoaşte (vezi aici „encomiasme”, pe care l-a inventat din groasă lipsă de cuoaştere a originii termenului) şi, în general, îşi arogă – vadit umil – competente pe care nu le are. Doar a mai zis si de Nichita ca are o opera care incape pe un servetel, sau asa ceva… Acu’ explica el maselor cum ii venea sa se spele cu spirt pe ochi. De altfel, cred ca singura calitate a acestui labastroc e aceea de a tranti metafore din categoria „aberant/socant”. Si ma gandesc ca, in atatia ani de „jurnalism” si „scris”, homoiul asta a ajuns un adevarat intelectual (si artist) al maselor. Nu „public”, ci „al maselor”. Si dat fiind ca aia publici sunt… cum sunt, as vrea sa stiu cum e asta! 🙂
îţi mulţumesc că m-ai ajutat să mă lămuresc de ce-mi place şi mie de ctp. 😀 totodată, mi-ai dat ocazia să reflectez şi să realizez că este prototipul unei familii răspândite în ţara de latrină, cea a semidocţilor avântaţi, inevitabil călare pe tupeu, profitabil cultivaţi de scârbele puterii şi audiaţi cu sârg de către cei mici – mici, dar masivi, cum bine mai spuneai
Mda, eu nu m-am exprimat aşa poetic. 🙂 Dar, în mare, cam ăsta e tabloul. Şi nu ştiu dacă merită detaliat! 🙂
categoric, nu merită detaliat. de altfel, chiar mă întrebam cum de am ajuns să-mi pierd aşa de tare controlul, încât să vorbesc despre nimic. aş fi făcut mult mai bine dacă aş fi povestit despre cum m-am gândit să încerc o reţetă nouă, punând whisky în salată, pe post de dressing. asta pentru că m-am hotărât să ţin o dietă de dezintoxicare, bazată pe legume. am ratat însă ocazia, căci, între timp, fiind prea enervat, am băut tot dressingul din casă
Vezi să nu treci pe vinegretă! 🙂
am citit si eu, in sfarsit, articolul cu pricina. ca tot trecusesi in registrul culinar, in timp ce orice film cu sergiu nicolaescu imi este totuna cu a infuleca un borcan cu miere de albine, cititul unui articol ctp sau simpla vedere a figurii imi este totuna cu inghititul unui peste imputit. ctp este un idiot catarat bine, care se crede mult mai inteligent decat este. intr-un fel, destul de departe (pentru ca s.n. avea, totusi, un oarecare bun-simt in interactiunea cu ceilalti / „publicul”), ctp este o paralela contimporana si nitel plagiata a lui s.n.: e tenismen, critic de film si teatru, jurnalist, moralist al natiunii, scenarist, profesor (tine / a tinut cursuri film & TV la facultate), este scriitor, este SF-ist, este inginer, cavaler al dreptatii, organ al logicii, a fost presedintele CRP, director de ziar, patron de ziar si asa mai departe. oamenii astia care exceleaza multilateral imi put: e ceva in neregula cu caracterul lor si ceva in neregula cu societatea, cu presiunea acesteia de a fi toti niste oameni fara insusiri.
legenda urbană spune că, în anii din urmă, securitatea română recruta numai mutanţi capabili să excele multilateral. prezentul documentează legenda asta cu atâtea nume care au confirmat aşteptările, încât ctp pare totuşi numai un obişnuit legendar printre toţi cei ce acuma binevoiesc a ne calca pe cap.
că vorbeai de el ca plagiator la figurat, adu-mi aminte să-ţi povestesc cândva o altă legendă urbană, una de-ţi stă ceasul, şi ea bine documentată, în care se vorbeşte de eroul ăsta naţional ca de un plagiator absolut. chiar mă gândeam că revolta lui la aflarea veştii că ponta a plagiat în lucrarea de doctorat este îndreptăţită, e revolta unui maestru al genului, unul care a furat (de fapt, tâlhărit!) cartea altuia şi-a publicat-o sub semnătura lui (plagiatul perfect!), în faţa mediocrităţii lui ponta de a-şi fi atribuit numai câteva zeci de pagini ale altuia, ăla fiind (culmea prostiei!) chiar dobitocul care-i va scrie prefaţa la cartea ce avea să apară ulterior
Bre, cred că te-ai exprimat chiar în eufemisme. O fi de la dressing?! 🙂
În rest, uite o chestie interesantă. Nu ştiam că logica are organ. Da’ orişicât, dacă ăsta e organu’ logicii, e flasc rău! 🙂
te rog, puţin respect! dintr-un astfel de organ flasc s-a născut poporul român contemporan. cum?? printr-un miracol divin. eu chiar mă alătur celor care cred că românia bleagă este pământul ales de dumnezeu