Referindu-se la postarea mea anterioară, Martin Zick îmi scrie:
Aş vrea să înţeleg mai bine ce afirmi de fapt: că viaţa între graniţele minunatei şi ravisant-încântătoarei noastre patrii consumă neuroni, sau că viaţa printre români (sub guvernare/jurisdicţie românească) te sărăceşte mental?
Este adevărat că viaţa în România îmi (îţi) consumă neuroni, dar consumul de neuroni nu este ceva rău în sine, căci nimic bun, făcut de mâna omului nu se întâmplă fără consum de neuroni. Este adevărat şi că viaţa în România mă (te) sărăceşte mental, dar problema pe care încercam să o arăt cu degetul nu este cea a lacului de acumulare, ci a izvorului: viaţa în România îmi (îţi) anchilozează, îmi (îţi) desfigurează şi îmi (îţi) schilodeşte mintea. Este interesant cum…, cum tentează, cum contaminează prostia şi cum face ca lumea să arate după chipul şi asemănarea ei.
Eu n-am scris despre prostie în general, ci despre prostia din România, despre prostia celor din jurul meu, despre prostia pe care o pipăi, fără să vreau, de câte ori întind mâna să fac exerciţii de aripă.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Un comentariu
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Flagrante delicto 
Despre prostie (1)
Mircea, zici că nu te-ai referit la prostia mondială, ci la aia națională. Într-un fel, e absolut normal. De unde să știi tu cum o duc au se manifestă proștii din Patagonia?! Sau ăia din Kamceatka. În fine, mi se pare mult mai greu să vorbești despre p…